Senină, sinceră şi obosită. Tânără, frumoasă şi plină de impulsuri minunate. Sonia are foarte multe calităţi, dar nu are umor. Nu‑i plac jocurile şi nu‑i place să fie provocată. O doctoriţă celebră devine subiect al unui roman de scandal, care o discreditează. Cine spune adevărul – Sonia, sau cartea care îi dezvăluie aventurile?
Urmează o cursă nebună printre oglinzi ce reflectă diferite faţete ale aceleiaşi realităţi, despre bani ascunşi în Panama de personaje care sunt altcineva decât par, intrigi complicate în peisajul monden bucureştean, 27 de potenţiali amanţi, o vedetă TV in declin, un romancier în plină ascensiune şi un labirint de suspiciuni în care personajele se adâncesc, spre un deznodământ absolut provocator.
LIBERTATE – un roman despre viaţa noastră, acum şi aici.
CRITICUL LITERAR Horia Gârbea:
„Cartea are toate datele unui roman de succes: acțiune palpitantă, suspans, personaje puternice care-și prezintă hotărîte punctele de vedere, ironie și un final neașteptat. Dar este mai mult decît o narațiune antrenantă. Există în acest roman un plan de profunzime tulburător, o privire în abisul unei societăți – cea românească a începutului de secol XXI – întocmită greșit, imprevizibilă, capabilă să distrugă vieți cu un cinism absolut. Un strat social destinat aparent succesului, relaxat și superficial trăiește, fără s-o știe sau ignorînd pericolul, pe muchia prăpastiei.”
BOGDAN TEODORESCU:
“Am fost întotdeauna interesat de felul în care se comportă individul pus faţă în faţă cu ceilalţi, cei pe care îi cunoaşte sau cei pe care nu-i cunoaşte, dar este judecat de ei; cum se comportă individul acuzat de comunitatea sa ori de societate, fie că se consideră sau nu vinovat; cum se comportă individul adus în situaţia de a se lupta cu forţe mult superioare lui nu pentru un ţel impresionant, ci doar pentru propria lui supravieţuire şi pentru reîntoarcerea la normalitatea pierdută – reîntoarcerea la viaţa din interiorul iluziei”
CRITICII, DESPRE ROMANUL „LIBERTATE” (click)
EXTRASE DIN ROMAN
„Sonia mea în rochie albă, plimbându‑se distrată, neatentă este cred cuvântul potrivit, prin mijlocul aeroportului. Ochelarii de soare împinşi în vârful capului şi pălăria largă, tot albă, ţinută în mână, că doar n‑o să stea acoperită într‑o incintă. Se apleacă în dreptul unui stand de cărţi să vadă nişte titluri, deschide o revistă şi o închide aproape imediat, se aranjează câteva secunde într‑o oglindă din spatele unei vitrine cu aparate foto şi, după aceea, aproape întâmplător, mă zăreşte şi pe mine, insul pe care venise să‑l ia de la congrese şi să‑l ducă acasă. Zâmbeşte, o idee mai veselă şi mai puţin neatentă şi vine decisă spre mine. Şi ca de obicei, măcar un bărbat se întoarce după ea, cu ochii după diversele detalii anatomice sau după tot întregul.”
***
„Eu sunt balcanicul din cuplu, mie îmi place sudul, mie îmi creşte tensiunea când cântă lăutarii ţigani sau când aud acorduri arăbeşti, turceşti sau greceşti, mie îmi plac mâncărurile amestecate, străzile zgomotoase, aromele din bazaruri, eu mor după negocieri la o cafea tare şi după seri calde pierdute pe o terasă, în faţa unui păhărel de raki şi a unui ceai de mentă. Eu cred că nu există o linişte mai perfectă, mai completă şi mai personală, decât cea din mijlocul scandalului unei uliţe orientale.”
***
„Apoi am intrat într‑o cafenea rece, cu o chelneriţă fără chef, paznică a galantarelor încă goale, bucătarul sau preparatorul de sendviciuri nu apăruse încă, aşa că trebuia să repete mecanic fiecărui consumator abulic: avem decât cafea şi ceai. Cum voiam doar cafea, între noi s‑a înfiripat o relaţie de patru secunde, care a trecut peste barierele, de nepătruns pentru ea, ale gramaticii limbii române. De acolo, am plecat spre covrigărie, unde m‑am aşezat cuminte la coada de tinerei şi tinerele în costume şi taioare, lucrători săraci din multinaţionale, care învăţaseră însă să‑şi cumpere cu demnitate şi cu stil micul dejun muncitoresc, tutuindu‑l cu superioritate pe băiatul de după tejghea, căruia îi reţinuseră şi numele şi echipa favorită de fotbal. Am mai stat, după aceea, mai bine de o oră într‑o librărie/ ceainărie, unde am auzit fetele snoabe ale tuturor generaţiilor, vorbind despre autori de necitit, pe care ele însă îi citeau, îi înţelegeau, îi comentau şi îi dădeau mai departe ca lumina din noaptea de Paşte.”
***
„Partea frumoasă a acelor filme este că indiferent de cât de întunecată este situaţia, de cât de înghesuit este eroul, de superioritatea evidentă a duşmanului, de piedicile de neimaginat, pe care scenaristul i le tot ridica în cale, la final, el izbândeşte. Şi asta o ştim încă de la începutul filmului, înca înainte de a lua biletele, ba chiar înainte de a afla ceva, orice, despre respectiva producţie. E clar că favoritul nostru va câştiga. De aia mergem la cinema, de aia luăm dvd‑ul sau îl piratăm de pe net, şi‑l vedem pe laptop. Suntem conştienţi din secunda zero că putem să privim liniştiţi toată dezvoltarea răului din prima parte a filmului, toată ascensiunea lui, toate acumulările de oportunităţi şi de şanse ale personajului negativ.În final, va pierde. Uneori mai convingător, alteori mai puţin credibil. Dar va pierde…”