Subiect: romanul Libertate, Editura Cartea Româneascã, 2016
Autor: Mihaela Frank

Sursa: ELLE, februarie 2017

Crezi că viața ta nu are nimic de-a face cu politica? Ai o familie, prieteni, un job, o viața socială construită cum te-ai priceput mai bine, așa că ce treabă ai tu cu cine câștigă alegerile, cu afacerile pe care le învârt mai-marii țării, cu jocurile puterii? Ei bine, romanul lui Bogdan Teodorescu are toate șansele sa-ți zgâlțâie din temelii convingerea că poți trăi liniștit în globul tău de cristal. Căci, așa cum vei afla încă din primele pagini ale cărții, la fel a crezut și Sonia Craiu, protagonista poveștii construite de Bogdan Teodorescu: „Nu mă interesează (politica), nu mă duc la vot, nu mă uit la televizor și nu citesc ziarele”, îi spune Sonia unei prietene.  ”Nu cred că e important cine e prim-ministru. Mai ales pentru oamenii care se pot descurca singuri. Nu cred că politica are vreo legătură cu mine sau imi poate influența în vreun fel viața. (…)  Nu un politician. Și nimeni altcineva din lumea lor.”

Medicul Sonia Craiu are o viață aproape perfectă: e căsătorită cu un medic de familie bună, conduce afacerea proprie (un cămin de lux pentru bătrâni), are un copil minunat, o casă de vis și un grup de prieteni pe masură. Cât de fragilă e această construcție va afla Sonia atunci când va pierde totul fulgerător. Un roman aproape pornografic, scris de un autor la modă printre  cucoane, îi este dedicat. Partea proastă e că personajul romanului, intitulat Libertate, seamană,  până in detalii ușor recognoscibile, cu Sonia. Partea și mai proastă e că respectivul personaj își înșală sotul cu 27 de barbați, pe la începutul căsniciei, atunci când acesta era plecat din țară la un stagiu în străinătate. Totul cu detalii cât se poate de plastice.  Iar lucrurile proaste abia încep pentru doamna doctor Sonia Craiu.  Una dintre  prietenele sale de familie (care nu prea o are la inimă pe frumoasa Sonia) citește cartea – și de aici pornește tăvălugul. Nu o să intru în detalii, căci romanul Libertate este, pe lângă o cronică de familie, un excelent thriller politic și nu pot să vă stric surpriza. Garantez, însă, că veți pierde vreo doua-trei nopți cu el, căci la un moment dat nu veți mai putea să-l lăsați din mână.

Ce legătură are cu politica (mai exact cu „sistemul”) povestea care începe așa cum v-am povestit? Răbdare, veți afla, într-un final apoteotic. Există un alt personaj (extrem de bine construit), care se va strădui din răsputeri să pună cap la cap toate firele poveștii: jurnalistul Mario Popescu , fostă vedetă TV, fostă gazdă a unui talk-show de succes, a cărui carieră se încheiase în mod exploziv în urma unui scandal uriaș orchestrat de băieții cu ochi albastri (aceiași  baieți care îi furnizaseră de nenumerate ori subiecte care i-au propulsat cariera). Domnul Popescu  va face această investigație nu pentru ca e un bun samaritean, ci în speranța că subiectul îi va asigura revenirea pe post de justițiar la statutul cu a cărui pierdere nu se poate împăca.

M-am străduit și eu din răsputeri, pe tot parcursul lecturii, să ghicesc de unde i se trage necazul doctoriței Craiu. N-am reușit, iar atunci când în sfârșit am aflat, nu mi-a venit să cred cât de simplă era soluția. Desigur, cum de nu m-am gândit la asta?! Și, brrr… cât de infricoșătoare e lumea descrisă de Bogdan Teodorescu! Lumea în care trăim și în care credem că suntem în siguranță. Și, ca să întregească imaginea și să înțelegem mai bine această lume, cartea se incheie cu un superb capitol, în care autorul romanului din roman ne explică cu cinism de ce e bolnavă societatea noastră. De ce suntem noi singuri și de ce gașca „lor” e indestructibilă.